Poate ca am intrat in al2a tur alaturi de un boshorog care are deja 2 mandate si a stat 8 ani degeaba.. x(. Il cauta moartea pe acasa si el sta la Primarie. Veniti la vot si votati ceea ce e mai bun pt orasul nostru: GALATI.
“CEI CARE NU MERG LA VOT SUNT PROSTI,
CEI CARE VOTEAZA PE DUMI SUNT DE 2X MAI PROSTI”
NU fac campanie pe site, dar imi place la acest partid. M-am inscris la acest partid in urma cu 1 saptamana si ma simt in largul meu acolo, mi-am facut si cativa prieteni, am colegi foarte de treaba, cu care ma impac foarte bine, e super de treaba si ANDREI LISINSCHI. Votati cu ANDREI LISINSCHI!!
PRIMARUL MEU VA FI ANDREI.
A trecut si Mos Nicolae si Mos Craciun si Revelion si toate… acum de la capat 
La multi ani la toata lumea.. si ne vedem cand ne intalnim. Aaaa dar am uitat.. de revelion se zice Plugushoru :))) vai mama ce a fost atunci distractie la maxim!! super tare frate.. 
Eu sunt ala care impartzea amenzile :))) bine ca acum fiecare a platit ce amenda a vrut.. o mica exceptie in ultima zi a anului… da le-am dat pentru muzica tare de rasuna balostrada p scara.. pentru consumarea alcoolului in locuri publice.. pentru ca deschide usa la necunoscuti.. 
[Acum dupa ce ai citit stergeti lacrimile :)))]
Dojo kun-ul judo-ului, scris de Kyuzo Mifune, e mai lung si nu asa ambiţios:
Să n-ai mintea nesinceră. Refuzul şi înşelăciunea nu conduc la armonia interioară cerută de practicarea judo-ului. Nu-ţi pierde încrederea în sine. Învaţă să acţionezi din toată inima, fără ezitare. Respectă practicarea judo-ului rămânând cu mintea la ea. Păstrează-ţi echilibrul. Centrul de greutate urmează mişcarea corpului. Centrul de greutate e elementul cel mai important în păstrarea stabilităţii. Dacă e pierdut, corpul de dezechilibrează. De aceea concentrează-te astfel încât corpul să fie tot timpul în echilibru. Foloseşte-ţi eficient forţele. Minimizează folosirea forţei prin mişcări cât mai rapide ale corpului. Învaţă că ceea sunt numite nemişcare şi mişcare nu sunt altceva decât un proces repetat la nesfârşit. Nu întrerupe antrenamentul. Măiestria în judo nu poate fi dobândită într-un timp scurt. Pentru că deprinderile depind de exerciţii fizice şi mentale, antrenamentul susţinut e esenţial. Fii modest. Dacă devii egocentric, te vei împrejmui cu un zid şi-ţi vei pierde libertatea. Dacă poţi rămâne modest pregătindu-te pentru un eveniment, vei putea cu siguranţă să-l judeci şi să-l înţelegi mai bine. Într-un meci, vei putea să găseşti punctul slab al oponentului şi să preiei cu uşurinţă controlul.
Acestea sunt sfaturi bune, practice, pentru oameni cumsecade.
Despre judo s-a scris mult si se va mai scrie si in continuare. Pentru a intelege insa mai bine ce a insemnat aparitia judo in Japonia este necesar sa vedem mai intai de unde se trage si unde isi are judo radacinile.
Numarul artelor martiale de-a lungul timpului este foarte mare, insa la modul general le putem grupa sub denumirea de jujutsu (sau jujitsu, cum mai este intalnit in unele scrieri). Scopul jujutsu a fost in principal cam acelasi: combaterea adversarului, ducand chiar si la moartea acestuia. Aceste arte martiale au fost folosite de razboinicii samurai de-a lungul timpului insa incepand cu 1868, odata cu perioada Meiji, ele au cunoscut o decadere si un declin evident, transformandu-se in forme de lupta mai putin violente si periculoase. Nu putem merge mai departe in prezentare insa fara a face o descriere sumara a celui care, prin entuziasmul sau, a salvat jujutsu de la disparitia sa, transformandu-l in ceea ce mai tarziu avea sa se numeasca judo. Tineretea lui Jigoro Kano
Jigoro Kano s-a nascut in 1860 dintr-o familie care acorda foarte mare importanta educatiei. Tatal sau a fost proprietarul unei companii de transport, ocupatie ce presupunea drumuri dese la Tokio si astfel lipsa indelungata de acasa. Ramas orfan de mama la varsta de noua ani, Jigoro Kano se muta in casa tatalui sau din Tokio si este inscris de acesta la o scoala privata renumita, unde incepe sa studieze limba engleza. La varsta de 13 ani este mutat la o alta scoala unde isi aprofundeaza cunostintele de engleza cu profesori europeni, invatand totodata si limba germana. Acest moment avea sa fie unul extrem de important in viata lui si avea sa cantareasca foarte mult in istoria judo de mai tarziu. Avand un fizic firav, copiii mai mari au inceput sa-l sicaneze iar tanarul Jigoro, neajutorat, se intorcea deseori la casa tatalui sau plangand. Aici il intalnea frecvent pe Dl. Nakai, un prieten al tatalui sau, care in tinerete fusese una din garzile personale ale sogunului. Acesta a fost primul care i-a povestit lui Jigoro despre existenta jujutsu, ca si modalitate de aparare chiar impotriva oponentilor mai mari. Fiind un copil ambitios si constiincios, niciodata descurajat, cuvintele lui Nakai i-au sunat ca o revelatie si s-a decis sa invete jujutsu. Tatal sau insa nu a fost de acord cu acest lucru insa vazand indarjirea cu care fiul sau nu se lasa induplecat, a acceptat cu greu sa-i gaseasca pe cineva care sa-l invete. La varsta de 17 ani, Jigoro descopera in sine insusi primul sau dascal, nu inainte insa de a bate la usile multor persoane din cartierele orasului. Din acest moment si-a concentrat toata atentia in studiul jujutsu si, asa cum era un elev foarte bun la celelalte discipline, a ajuns in foarte scurt timp sa exceleze si in jujutsu. A devenit rapid asistentul maestrilor sai si a fost chiar solicitat sa preia conducerea dojo-ului atunci cand acestia au incetat din viata.
Personalitatea lui Jigoro Kano
Este foarte greu de inteles aparitia judo fara a intelege personalitatea complexa a fondatorului acestei arte, personalitate caracterizata de constiinciozitate, ambitie, aprofundare, urmarirea exacta a scopului si blandete. La 17 ani isi incepe studiile la universitatea din Tokio unde aprofundeaza cunostinte de literatura, economie si stiinte politice. Ulterior continua sa studieze filosofia si inclina spre ramura educatiei, subiect cel mai apropiat de sufletul sau. El a vazut astfel in educatie valoarea suprema din punct de vedere al dezvoltarii individuale precum si a societatii japoneze in ansamblul ei. Se poate afirma ca Jigoro Kano si-a dedicat intreaga viata educatiei, sustinand ca cele mai multe eforturi trebuie indreptate catre educarea si calificarea profesorilor buni, care la randul lor vor educa generatiile ce vor urma. Pentru 30 de ani a condus “Tokio Teacher’s Training College”, una din cele mai prestigioase scoli de educatie din Japonia, scoala fundata de el insusi. Tot in aceasta perioada a devenit si consilierul special al ministrului educatiei si una din multele sale obligatii a fost supravegherea programei scolare. Astfel Kano, avand si experienta personala, a realizat ca educarea psihica in scoli este foarte redusa si a sustinut mereu ca dezvoltarea psihica a copiilor are o importanta majora in maturizarea lor corecta. S-a interesat personal in mai multe ramuri ale sportului dar a observat ca jujutsu nu dezvolta numai forta fizica si a vazut in aceasta ramura o cale excelenta de a dezvolta calitatile morale si mentale. Mai mult, din cauza necesitatii antrenarii cu un partener, a vazut si cat de multa responsabilitate este implicata si cum fiecare este dependent de celalalt in vederea propriei dezvoltari.
Nasterea judo
Acesta este fundalul pe care Kano a conceput judo. Scopul principal a fost in primul rand educational. Astfel a aparut si necesitatea incorporarii unor schimbari in jujutsu – era inacceptabila permiterea in scoli a tehnicilor dificile si periculoase. Devenea deci necesara transformarea jujutsu intr-un sistem mai bland. Pentru a culege cat mai multe informatii, Jigoro Kano a mers din scoala in scoala, contactand cat mai multi maestri. Unii accentuau tehnicile de lovire iar altii dimpotriva, puneau mai mult accent pe stransori si blocari ale bratelor. Urmatorul pas a fost asadar in biblioteci, unde a inceput o munca imensa de strangere a informatiilor. Tot acum a concluzionat si ca aceasta culegere a datelor de la diverse persoane este importanta, insa concentrarea pe o singura metoda nu are cum sa duca la progresul jujutsu: “lumea se schimba si jujutsu trebuie sa se schimbe odata cu ea”. Astfel ca in ianuarie 1882 isi deschide primul dojo pe cont propriu, intr-o mica incapere a templului budist Eishoji (figura alaturata). Si-a adunat cativa elevi si le-a spus ca, incepand de acum, ei vor fi antrenati intr-o metoda complet noua, care contine integrate in ea mai multe alte metode. Le-a explicat de asemenea ca acest nou sistem a fost conceput pentru a le furniza o educatie completa din punct de vedere fizic, mental si moral. Noua metoda a fost denumita “judo” pentru a sublinia si mai mult faptul ca nu este doar o alta arta martiala ci mai degraba o “cale” bazata pe principiile blandetii si flexibilitatii. Scoala proaspat fondata a fost numita Kodokan – “locul unde se invata calea”.
Munca lui Kano insa nu se opreste odata cu infiintarea scolii Kodokan ci de-abia acum incepe. Doua importante sarcini mai trebuiau duse la indeplinire: recunoasterea noii sale metode precum si raspandirea pe scara larga a sistemului sau, facandu-l disponibil pentru toata lumea. Despre cum va reusi Jigoro Kano acest lucru, intr-un articol viitor…
Am vrut sa ma apuc sa scriu despre viata mea, dar se intampla foarte multe, si nu stiu cum sa le definesc, nu stiu daca e bine scris, daca am omis ceva… mai bine ma intrebi pe mine daca te intereseaza ceva. Astazi sunt foarte suparat.. profu` a plecat :-< am pierdut un prieten f bun :(. Nu stiu ce o sa fac in continuare dar trebuie sa trec peste tot si toate.. Sufletul meu e pustiu. :( 
Astazi cand am venit de la scoala mi-am propus sa ma reapuc de site-ul meu, sa pun nijte poze pe el. Sor-mea toata ziua scrie pe site-ul ei si am zis ca eu ce am daca ma apuc el. Si am inceput sa iau poze de la prieteni si sa le postez, m-am mai uitat prin comp sa vad ce poze mai am cu mine, inafara de cele care erau. Intr-un sfarsit am terminat si a iesit mijto. Cred ca si voua va place! De maine o sa ma apuc sa scriu pe blog despre viata mea de zi cu zi, va astept cu comentariile voastre! Acum ma duc sa ma culc.. ca na e tarliu.
|
Comenteaza si tu!